Revenirea la școală: cum sprijinim fiecare copil

Sep 01, 2026

Pe 7 septembrie, copiii se întorc la școală. Noi pregătim rechizitele, hainele, ghiozdanul și programul. Dar revenirea la școală nu este doar o problemă de organizare.

Copil văzut din spate, cu ghiozdan, urmând un traseu vizual către sala de clasă

Pentru copil, schimbarea se simte în multe lucruri mici.

Pentru copil înseamnă să se trezească din nou la o anumită oră, să plece de acasă, să stea într-o clasă cu mulți alți copii, să urmărească instrucțiuni, să treacă de la o activitate la alta și să răspundă unor așteptări care reapar toate în același timp.

Ritm. Zgomot. Lumină. Reguli. Colegi. Cerințe. Mult. Uneori, prea mult.

Cursurile anului școlar 2026–2027 încep oficial pe 7 septembrie. Avem câteva zile în care putem pregăti nu doar ghiozdanul, ci și tranziția copilului.

Nu toți copiii se întorc la școală în același fel

Unii copii așteaptă cu nerăbdare să își revadă colegii. Alții încep să pună multe întrebări. Unii devin agitați, dorm mai greu sau refuză să vorbească despre școală.

Mai sunt și copiii care par că nu au nicio grijă, dar încep să reacționeze abia după reluarea cursurilor.

În lucrul meu cu copiii am învățat să nu mă grăbesc să trag concluzii. Un copil care nu răspunde nu este neapărat dezinteresat. Un copil care se mișcă mereu nu încearcă neapărat să deranjeze. Un copil care refuză o sarcină poate să nu știe de unde să înceapă.

Comportamentul este partea pe care o vedem. Nevoia din spatele lui nu este întotdeauna la fel de ușor de observat.

Copil cu ghiozdan care procesează zgomotul, lumina și schimbările din mediul școlar, lângă un spațiu liniștit și un program vizual

Pentru unii copii, schimbarea se simte mai puternic

Copiii autiști, copiii cu ADHD, dislexie, dificultăți de comunicare sau de procesare senzorială pot avea nevoie de mai mult timp și de mai multă claritate.

Dar nici aici nu există o soluție universală.

Un copil poate avea nevoie de un program foarte clar. Altul poate deveni neliniștit dacă programul este prea rigid. Un copil se poate concentra mai bine într-un loc liniștit. Altul poate avea nevoie să se miște pentru a putea asculta.

De aceea este important să întrebăm și să observăm, nu doar să aplicăm aceeași adaptare tuturor.

Suporturile vizuale, limbajul clar și timpul oferit pentru procesarea informației îi pot ajuta pe copiii autiști să înțeleagă mai bine ce urmează. Pentru copiii cu ADHD, instrucțiunile clare, avertizarea înaintea tranzițiilor, pauzele și posibilitatea de a demonstra învățarea în moduri diferite sunt printre strategiile recomandate.

Sunt lucruri simple. Dar pot schimba foarte mult felul în care copilul trăiește o zi de școală.

Ce putem face acasă

Cinci sprijinuri vizuale pentru revenirea la școală: somn, ghiozdan, program, pauză și ajutor

Începem cu pași mici

Nu este nevoie să recreăm școala în sufragerie și nici să umplem ultimele zile de vacanță cu fișe.

Putem începe cu lucrurile mici:

• apropiem treptat ora de culcare și de trezire de programul școlar;
• pregătim împreună hainele și ghiozdanul;
• discutăm despre cum va arăta prima zi;
• folosim fotografii sau un program desenat, dacă explicațiile lungi îl obosesc;
• îl întrebăm ce îl bucură și ce îl neliniștește;
• stabilim ce poate face dacă are nevoie de ajutor.

UNICEF recomandă reconstruirea treptată a rutinelor și implicarea copilului în pregătirea pentru școală, nu doar informarea lui despre ce urmează. Copilul poate alege hainele, poate pregăti materialele și poate participa la organizarea dimineții. Astfel, revenirea nu mai este doar ceva care i se întâmplă. Devine un proces în care are și el un rol.

Cadru didactic care oferă copiilor opțiuni vizuale de răspuns într-o clasă calmă, cu program vizual și spațiu pentru pauză

Ce putem face la școală

Prima săptămână nu ar trebui să fie un test despre cât de repede poate copilul să reintre în ritm.

Poate fi o perioadă în care reconstruim sentimentul de siguranță și apartenență.

Un program vizibil al zilei îi ajută pe copii să știe ce urmează. O instrucțiune scurtă este mai ușor de urmărit decât cinci cerințe oferite în același timp. Un avertisment înainte de schimbarea activității poate preveni o reacție pe care, altfel, am interpreta-o drept opoziție.

Putem permite răspunsuri scrise, orale, desenate sau demonstrate practic. Putem verifica individual dacă cerința a fost înțeleasă. Putem stabili un semn discret prin care copilul să arate că are nevoie de o pauză.

Și putem evita să transformăm primele zile într-un șir de întrebări publice despre vacanță, rezultate și planuri.

Nu fiecare copil are o poveste pe care dorește să o spună în fața clasei. Nu fiecare vacanță a fost ușoară. Nu fiecare copil își poate găsi repede cuvintele.

Cinci întrebări mai utile decât „De ce nu ești atent?”

1. Ai înțeles ce ai de făcut?
2. Cu ce pas ai vrea să începi?
3. Este ceva care te deranjează acum?
4. Ai nevoie să îți arăt, să îți scriu sau să facem primul pas împreună?
5. Cum îmi poți arăta că ai nevoie de o pauză?

Întrebările nu scad așteptările. Ne ajută să aflăm ce îl împiedică pe copil să ajungă la ele.

Adaptarea nu înseamnă lipsă de reguli

Uneori ne temem că, dacă oferim pauze, explicații vizuale sau mai mult timp, copilul nu va mai învăța să se adapteze.

Eu cred că lucrurile stau exact invers.

Copilul învață să se adapteze atunci când îi oferim instrumentele de care are nevoie. Mai întâi cu sprijin, apoi din ce în ce mai independent.

Adaptarea nu înseamnă să facem în locul copilului. Înseamnă să construim o cale pe care o poate parcurge.

Prima săptămână ne oferă informații

În loc să hotărâm repede că un copil este leneș, obraznic, neatent sau nepregătit, putem observa:

• Când îi este mai greu?
• Ce se întâmplă înainte?
• Ce fel de explicație îl ajută?
• În ce moment cere ajutor?
• Ce îl liniștește?
• Ce reușește să facă atunci când cerința devine clară?

Dacă neliniștea este intensă, persistă sau afectează somnul, alimentația, prezența la școală ori activitățile obișnuite, familia poate discuta cu cadrul didactic, consilierul școlar sau un specialist.

Dar, înainte de toate, copilul are nevoie să știe că nu trebuie să treacă singur prin această schimbare.

Prima săptămână de școală nu ar trebui să ne arate cât a uitat copilul în vacanță.

Ar trebui să ne ajute să înțelegem de ce are nevoie pentru a putea învăța din nou.

Surse consultate

Ministerul Educației și Cercetării — Structura anului școlar 2026–2027:
https://www.edu.ro/press_rel_10_2026

UNICEF România — Cum să-ți pregătești copilul pentru prima zi de școală sau grădiniță:
https://www.unicef.org/romania/ro/povești/cum-să-ți-pregătești-copilul-pentru-prima-lui-zi-de-școală-sau-grădiniță

CDC — ADHD in the Classroom:
https://www.cdc.gov/adhd/treatment/classroom.html

National Autistic Society — Starting or switching school:
https://www.autism.org.uk/advice-and-guidance/transitions/england/starting-or-switching-school